Contribuția industriei de petrol și gaze în economia românească

Autor: Laurian Lungu, Cofondator Consilium Policy Advisors Group – CPAG

Sectorul de petrol și gaze din România a fost, de zeci de ani, un puternic contribuitor la creșterea PIB-ului. Cu toate acestea, în ultimii ani, această contribuție a început să scadă încet și treptat, declanșată de un cumul de factori, inclusiv factori economici, cum ar fi scăderea ratelor de înlocuire a rezervelor sau măsuri de reglementare și modificări ale politicilor, acestea din urmă având loc atât pe plan intern, cât și la nivelul Uniunii Europene (UE). În ultimii ani, în special, a existat o trecere treptată de la politici care au susținut producția de petrol și gaze la politici axate pe descurajarea combustibililor fosili, încurajând utilizarea tehnologiilor și combustibililor alternativi, în special a energiei regenerabile. Această tendință a apărut într-un moment în care prețurile mai mici ale petrolului și gazelor au exercitat o presiune mai mare asupra performanței sectorului, în special după anul 2014.

Actuala criză pandemică a expus sectorul de petrol și gaze la riscuri și incertitudini viitoare, mult mai disproporționat în comparație cu alte sectoare economice. În primul rând, o prăbușire a cererii și a activităților de transport, ca urmare a introducerii restricțiilor, a avut un impact serios asupra finanțelor din sectorul de petrol și gaze. În al doilea rând, liderii UE și-au stabilit recent un obiectiv climatic mai ambițios, angajându-se să reducă emisiile cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 comparativ cu 1990. Acest lucru ar crește presiunea pe termen scurt și mediu asupra companiilor de petrol și gaze pentru a adopta măsuri care să le ajute să respecte noul obiectiv. De altfel, este cunoscut faptul că, piața de petrol și gaze din România a avut de suferit întrucât legislația locală se schimbă cu pași repezi, fără a fi analizate însă efectele modficărilor in extenso.  În plus,  obiectivele europene pun tot mai multe greutăți pe sectorul de petrol și gaze, iar prețurile internaționale au variat de la sub 17 dolari pe baril până la peste 74 de dolari pe baril.

Cu toate acestea, România, alături de alte câteva țări, a reușit să negocieze o așa-numită „neutralitate tehnologică” , ce ar putea oferi investițiilor în gaz mai multă amploare în următorul deceniu. După cum se arată în textul Consiliului European, România ar putea decide asupra propriului său mix energetic pentru a atinge obiectivul climatic asumat pentru anul 2030.

O analiză realizată în decursul anului 2020 ce prespune colecatarea și intepretarea datelor relevante pentru sectorul de petrol și gaze din România, reflectă faptul că în cadrul sectorului energetic, industria de petrol și gaze rămâne un contribuitor important la creșterea PIB-ului României. Între 2017-2019 companiile de petrol și gaze chestionate au generat 1,8% din PIB, aproximativ jumătate din contribuția întregului sector energetic. Totalul impozitelor și dividendelor plătite statului de companiile de petrol și gaze chestionate au fost în medie de 16 miliarde lei pe an, echivalentul a 6% din veniturile actuale ale guvernului. Numai dividendele au fost în medie de 2 miliarde lei. pe an, reprezentând 1,3% din veniturile fiscale ale guvernului. Astfel, impactul total al companiilor de petrol și gaze chestionate în economie (adică, inclusiv efecte directe, indirecte și induse) este semnificativ, reprezentând între 5,3% și 5,9% din PIB în perioada 2017-2019.

Sursa: Analiza CPAG – Contribuția industriei de petrol și gaze în economia românească

Sursa: Datele sondajului și Ministerul de Finanțe

Companiile de petrol și gaze incluse în acest sondaj au plătit 10 miliarde lei în TVA și accize pe combustibil în 2019. Acesta este echivalentul a 10,3% din veniturile bugetare pe care guvernul le-a încasat în TVA și accize. Capacitatea companiilor de petrol și gaze de a colecta atât TVA, cât și accizele și apoi de a le transfera la bugetul de stat este un punct forte, având în vedere că rata totală a decalajului de TVA al întregii economii a României este în prezent de aproximativ 34%, cea mai mare din UE.

Productivitatea muncii în petrol și gaze este de peste patru ori mai mare decât productivitatea medie a muncii în economie. Acest lucru explică într-o oarecare măsură impactul indirect și indus relativ mare pe care industria de petrol și gaze îl are asupra economiei.

În perioada 2017-2019, companiile chestionate din sectorul de petrol și gaze au angajat peste 24.800 de angajați. Aceasta a reprezentat 0,5% din totalul ocupării din economie, sau mai mult de 25% din ocuparea cumulată în sectorul energetic.

Nu în ultimul rând, analiza reflectă și faptul că dependența de gaze naturale a României a crescut semnificativ în ultimii ani, de la 2% în 2015 la 24% în 2019, evoluția sa actuală indicând o tendință ascendentă viitoare.

Sursa: Eurostat

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *